De mult mult timp, undeva la capatul lumii era un regat, al carui rege batran si milostiv, satul de razboielile dintre oameni, si-a indreptat atentia catre slujitorii lui. Ajuns la batranete, si-a folosit toata intelepciunea pentru a ridica povara de pe umerii supusilor sai, sa reduca birurile, si sa unifice poporul, bioerul sa fie prieten cu taranul si popa cu jidanu.
Au trecut doi ani, iar regele era foarte iubit de catre supusii sai, atat de iubit, incat pana si hotii, criminalii si restul nelegiuitilor isi incetasera activitatea pentru a se bucura impreuna de o viata prospera, mai prospera decat in orice alt colt al lumii. Exista, o singura exceptie, un batran rival de-al regelui, care mereu se visa cu coroana pe cap. Acum era prea batran ca sa mai mai poate face vre-un rau, insa a fost condamnat la inchisoare pe viata, si cum regele a preferat sa isi calce pe inima sa buna, decat sa nu se tina de cuvant. Prizonierul era tinut in singura celula din castel. Din cauza lipsei de prizonieri, regele a redirectionat toti gardienii inspre alte slujbe, mai productive. Prizonierul era pazit, pe rand de catre cei trei fii ai regelui.
Intr-o zi, un om imbracat saracacios si vizibil ostenit, bate la poarta castelului. Este dus imediat in fata regelui, care il intreaba:
-Cine esti, si cu ce intentii vi pe meleagurile noastre?
-Sunt un om nevoias. Am venit pentru ca am auzit ca aici viata e usoara, si tot ce vreau in momentul acum, e un acoperis deasupra capului, si un bol de mancare, de doua ori pe zi. In schimb, vreau sa ma pun la dispozitia mariei tale, si sa slujesc cat pot eu de bine pe maria ta.
-Inteleg. Ce meserie ai avut in cetatea de unde ai plecat?
-Eram gardian, maria ta.
-Si de ce ai plecat?
-In regatul vecin viata e grea, iar regele nu are mila de supusii sai deloc.
-Atunci, fie. Am un post de gardian liber. Vei pazi un singur prizonier.
-Am inteles, maria ta!, multumesc maria ta!, nu o sa te dezamagesc maria ta!
Doua saptamani mai tarziu, gardianul se plimba ne atent pe langa celula, se apropie de celula, prizonierul profita de situatie, intinde mana, apuca cheile, deschide discret usa, si trantind gardianul la pamant, alearga repede inspre o fereastra neprotejata, sare pe fereastra si fuge. Prizonierul a scapat.
Gardianul este adus rapid in fata regelui, unde incepe sa isi ceara iertare, implorand sa nu fie dat afara, si sa isi pastreze slujba, ca e singurul lucru pe care il stie face...
De ce ar pastra regele un gardian care nu doar ca nu si-a facut datoria, ci nici nu are pe cine sa mai pazeasca?
Au trecut doi ani, iar regele era foarte iubit de catre supusii sai, atat de iubit, incat pana si hotii, criminalii si restul nelegiuitilor isi incetasera activitatea pentru a se bucura impreuna de o viata prospera, mai prospera decat in orice alt colt al lumii. Exista, o singura exceptie, un batran rival de-al regelui, care mereu se visa cu coroana pe cap. Acum era prea batran ca sa mai mai poate face vre-un rau, insa a fost condamnat la inchisoare pe viata, si cum regele a preferat sa isi calce pe inima sa buna, decat sa nu se tina de cuvant. Prizonierul era tinut in singura celula din castel. Din cauza lipsei de prizonieri, regele a redirectionat toti gardienii inspre alte slujbe, mai productive. Prizonierul era pazit, pe rand de catre cei trei fii ai regelui.
Intr-o zi, un om imbracat saracacios si vizibil ostenit, bate la poarta castelului. Este dus imediat in fata regelui, care il intreaba:
-Cine esti, si cu ce intentii vi pe meleagurile noastre?
-Sunt un om nevoias. Am venit pentru ca am auzit ca aici viata e usoara, si tot ce vreau in momentul acum, e un acoperis deasupra capului, si un bol de mancare, de doua ori pe zi. In schimb, vreau sa ma pun la dispozitia mariei tale, si sa slujesc cat pot eu de bine pe maria ta.
-Inteleg. Ce meserie ai avut in cetatea de unde ai plecat?
-Eram gardian, maria ta.
-Si de ce ai plecat?
-In regatul vecin viata e grea, iar regele nu are mila de supusii sai deloc.
-Atunci, fie. Am un post de gardian liber. Vei pazi un singur prizonier.
-Am inteles, maria ta!, multumesc maria ta!, nu o sa te dezamagesc maria ta!
Doua saptamani mai tarziu, gardianul se plimba ne atent pe langa celula, se apropie de celula, prizonierul profita de situatie, intinde mana, apuca cheile, deschide discret usa, si trantind gardianul la pamant, alearga repede inspre o fereastra neprotejata, sare pe fereastra si fuge. Prizonierul a scapat.
Gardianul este adus rapid in fata regelui, unde incepe sa isi ceara iertare, implorand sa nu fie dat afara, si sa isi pastreze slujba, ca e singurul lucru pe care il stie face...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu