A Smiling Jester. #1 My dream's but a drop of fuel for a nightmare.

Nu cred ca o sa uit niciodata ziua aceea. Era amiaz, insa norii fumurii si atmosfera aceea mai intunecata de toamna iti dadea impresia ca era mai tarziu de atat. Ma apropiasem de o micuta cetate care, la prima vedere parea a fi exact ceea ce cautam. Am pasit prin poarta mare ce se afla la intrare in cetate, ca sa descopar putin dezamagit ca inauntrul cetatii e chiar mai plumburiu decat afara. Am incercat sa fiu optimist, insa chipurile oamenilor, si privirile ce mi le aruncau nu ma ajutau cu nimic . Simteam dezamagirea in privirile lor… Mi-am spus ca acest lucru nu ar trebui sa ma surprinda, imbracamintea mea colorata strident ma faceau sa par un excentric, si in fond, asta urmaream, sa atrag atentia. In calitate de bufon trebuia sa ies in evidenta, si totusi, era lesne de inteles ca oamenii de aici nu de asta aveau nevoie. M-am straduit sa nu ii judec. Nu m-am lasat descurajat de aceasta primire, dimpotriva, gandul ca sansele imi erau impotriva imi dadea un fior de adrenalina, si eram sigur ca ma voi simti mult mai bine sa pun rasete pe fete triste si neprimitoare dacat pe fete primitoare. Am cerut directii si m-am indreptat inspre cladirea guvernatorului.

“- Lasa tot ce ai de metal la intrare si intra mai repede inauntru, capul plecat, si sa nu scoti absolut niciun sunet fara sa fi intrebat, ai inteles!?” Eram foarte supus. Mi-am scos pana si clopoteii de la caciula,incercand sa ii fac sa observe umilinta mea. Ar fi fost foarte stupid din partea mea sa fi opus oricata rezistenta, eram singur intr-o cetate straina...
Tarat in fata guvernatorului, aveam capul plecat, insa am putut sa privesc putin pe sub sprancene chipul batranului de pe fotoliu. Isi rezema barba pe podul palmei si cotul pe marginea de la fotoliu, nu parea foarte fericit. Am inchis putin ochii si mi-am pregatit bine cuvintele incercand sa anticipez ce avea sa mi se spuna, pana cand o voce puternica ma facut sa tresar putin:
-Cine esti?, mi sa adresat simplu, parca grabit sa termine odata cu sarada aceasta. Mi-am pus un genunche jos si i-am raspuns cu o voce oarecum triumfatoare.
-Regele prostilor ingenunchiat in fata regelui acestui pamant! Raspunsul meu prea sa il fi surprins pe guvernator, care isi ridica barba de pe podul palmei si casca ochii ca sa ma vada mai bine. Zambi si vrand sa imi faca jocul, mi-a raspuns cu o voce la fel de triumfatoare:
-Si, ai venit in cetatea noastra cu ganduri de pace sau de razboi?
-Am venit si eu sa caut un mic colt unde sa imi duc veacul, si sper sa imi pot folosi prostia cu folos mariei tale, si a supusilor tai.
-Antunci asa sa fie! , spuse el razand. O sa ti-i se dea o camaruta intr-unul din turnurile cetatii, si Domnu’ sa iti ajute sa mai pui niste rasete pe fetele supusilor mei, ca oricum sunt mohorati din cauza vremurilor grele..



E noapte. Mai degraba incurajat de fapul ca am reusit sa il fac pe rege sa isi ridice barba de pe podul palmei , decat de faptul ca regele avea incredere in mine, am pornit inspre turnul despre care mi sa spus ca o sa fie casa mea de acum incolo. Nu am apucat sa ajung foarte aproape de turn cand ceva mi-a atras atentia. Era o silueta de femeie. Statea pe o banca, undeva intr-un parculet, dupa un tufis, si privea gol inspre stele. Am stat putin pe ganduri, ceva imi spunea ca acea femeie sufera, insa nu eram sigur, si nu voiam sa par un insensibil. Am decis sa ascult inca odata de acel “ceva”, desi mi-a inselat increderea de foarte multe ori, m-am uitat in jur, am cules dintr-o gradina un trandafir rosu, l-am bagat in maneca, si ma apropiam de ea prin spate, cu intentia sa o fac prima mea “victima” in calitate de bufonul cetatii…

Scurta introducere

Cum am mai zis in antet, o sa incerc sa imi expun ideile pseudofilozofice (nu pot sa spun ca ar fi idei filozofice din moment ce nu ma prea pricep la filozofie) folosind mai putin argumentari brute si mai multa.. proza.

Am zis eu ca o sa fie scurta introducerea :D